Trăiește la maximum · marți, 13 dec.

Respiro Help

Cum să te placi pe tine însuţi

„Prea mulţi oameni supraestimează ceea ce nu sunt şi subestimează ceea ce sunt” – Malcolm S. Forbes

Viaţa e formată dintr-o multitudine de alegeri, decizii şi experienţe. Fiecare întâmplare pe care o trăieşti îşi lasă amprenta asupra ta iar semnificaţia pe care i-o dai, te modelează şi te formează ca persoană.

Atunci când rezultatul nu îţi este pe plac sau, cu alte cuvinte, când tu te placi prea puţin sau deloc, apar sentimentele de autoînvinovăţire, aversiunea şi incapacitatea de a te privi fără ură, dezgust sau desconsiderare atunci când greşeşti.

E posibil să te simţi vinovat şi să te urăşti din cauza unor greşeli pe care le-ai făcut de-a lungul timpului. Există posibilitatea să fii afectat din cauza dorinţelor de perfecţionism care ţi-au fost inoculate de către diversele persoane cu care ai interacţionat până în prezent. Aceste sentimente te pot marca şi te pot afecta în majoritatea aspectelor vieţii.

Oricare ar fi motivul tău şi oricare ar fi povestea vieţii tale, dincolo de toate acestea, există posibilitatea unei reconcilieri cu tine însuţi şi cu toate trăirile tale neliniştitoare.

E vorba despre regăsirea adevăratei tale identităţi, despre acceptarea ei şi despre iubirea de sine.

Ca să te poţi iubi, mai întâi, e nevoie să afli cine eşti.

Poate eşti prea puţin asemănător fotomodelelor de pe coperţile revistelor de modă si n-ai nimic în comun cu sclipitoarele vedete de la Hollywood, poate nu te identifici cu cei temerari, cu marile genii inovatoare sau cu cei care obţin rezultate extraordinare în diferite domenii. Poate. Dar tu, încă nu te-ai regăsit cu adevărat. Încă nu conştientizezi că eşti de o reală valoare.

Există un fundament pentru afirmaţia asta? Cu siguranţă că există.

Gândeşte-te: ai avut pasiuni şi înclinaţii către anumite domenii încă de când erai un mic copil  în casa părintească.

Ce lucruri te-au pasionat? Erai talentat şi puneai suflet în ceea ce făceai? Cu siguranţă că era aşa.

Aşadar, dincolo de toate acele defecte pe care ţi le inventariezi mecanic de ani de zile, tu ai calităţi. Identifică-le, scoate-le la lumină şi pune-le în valoare.

Poţi să te iubeşti ştiind şi conştientizând că eşti imperfect? Da, este posibil. Cum? Făcând pentru tine ceea ce ai face pentru persoanele pe care le iubeşti. Dar dacă nu iubeşti pe nimeni? Ei bine, atunci fă pentru tine, ceea ce ai face pentru cineva pe care l-ai iubi.

Da, e nevoie de iubire de sine, de acel tip de iubire care este un cumul de respect, acceptare, compasiune şi înţelegere faţă de tine însuţi. Poate te întrebi ce înseamnă toate astea. Ei bine, înseamnă să te asculţi, fără să te judeci. Doar să înţelegi ceea ce te apasă.

De cele mai multe ori, atunci când cineva afirmă că „se iubeşte pe sine”, nu e tocmai apreciat pentru vorbele sale. La o primă vedere, afirmaţia sa pare că denotă aroganţă. E posibil ca respectivul „curajos” să fie catalogat ca fiind o idee cam plin de sine, o fărâmă cam egocentric şi, poate, un pic cam original într-un mod oarecum ciudat.

Însă, iubirea de sine e necesară tocmai pentru a putea dărui mai departe iubire. Făcându-ţi bine, începi să înveţi să ai mai multă grijă de tine şi de ceilalţi. E destul de simplu. Iubirea de sine este modalitatea prin care arăţi că ţi-ai acceptat personalitatea nou descoperită şi rolul în mijlocul complexului mecanism care se numeşte „viaţă”.

Lucruri pe care poţi să le faci pentru tine:

  • Fă-ti un cadou, alege ceva care să-ţi provoace o rază de bucurie în inimă. Caută ceea ce ţi-ai dorit de mult. Dacă îţi place lectura, cumpără-ţi o carte bună; dacă preferata ta e muzica, dăruieşte-ţi un dvd cu muzică de calitate; dacă iubeşti florile, un ghiveci cu o floare finuţă, face cât o mie de cuvinte; dacă adori să te plimbi în natură, oferă-ţi o plimbare linştită şi reconfortantă în adierea vântului şi în ciripit de păsărele.

      Caută ce-ţi place şi surprinde-te!;

  • Fă-ţi timp pentru tine. Învaţă să mănânci încet şi să savurezi fiecare aromă şi textură a alimentelor pe care le serveşti;
  • Permite-ţi să te odihneşti. Dacă nu te poţi întinde atunci când eşti obosit, ia o pauză. Aşează-te pe un scaun, închide ochii şi odihneşte-ţi mintea şi corpul pentru zece minute. Te vei simţi revigorat.
  • Învată sa spui nu, atunci când e cazul. Asta arată faptul că tu contezi pentru tine. Părerea ta, alegerile tale şi faptul că exişti e de o importanţă covârşitoare. De ce? Pentru că eşti complex şi uimitor.
  • Râzi din toată inima. Râsul deschis şi sincer este unul dintre cele mai bune tratamente adiţionale pentru buna funcţionare a psihicului uman.

Un pas normal este să înveţi să gestionezi acea „voce mititică” din mintea ta. Ţi s-a întâmplat ca atunci când faci ceva greşit să-ţi adresezi, plin de obidă, tot felul de cuvinte pline de acid şi fiere amară? Ai avut reflexul mental de-a te „certa” şi de a te cataloga drept  „prost” ,  „bleg” sau „incapabil”, ori de câte ori ai făcut vreo greşeală?

Următoarea întrebare este: faptul că te-ai învinovăţit te-a ajutat în vreun fel? Te-ai simţit mai curajos, mai isteţ sau mai descurcăreţ după acele cuvinte pe care ţi le-ai adresat? Ai simţit că poţi să dobori munţii? Bineînţeles că nu. Din contră, sentimentele de devalorizare, frică sau descurajare s-au accentuat, valurile de anxietate au venit de-a valma peste tine şi părerea ta finală a fost cu totul defavorabilă dezvoltării tale personale.

Şi atunci, ce e de făcut?

Ei bine, ar fi grozav dacă ai începe prin a nu te mai blama singur atunci când, în mijlocul unor situaţii jenante sau tensionate, te simţi slab, fără voinţă sau putere de a te apăra sau reacţiona corespunzător. Evită să pui mâna pe tine cu violenţă şi să te smulgi agresiv din situaţia respectivă, nu e asta soluţia. Sentimentele tale sunt dureroase, dar sunt ale tale şi poţi să le faci faţă.

Fii de acord cu teama ta, cu ruşinea ta, cu umilinţa ta, cu toate situatiile jenante, gafele, bâlbele, tracul şi descurajarea ta. Nu te mai lupta agresiv cu ele şi nu te mai condamna în momentele acelea.

Spune-ţi: „da, e normal să-mi fie frică” , „e normal să-mi fie ruşine”, „e normal să mă simt jenat sau descurajat”. Orice sentiment sau senzaţie ai la un moment dat, acceptă-le.

Apoi, întreabă-te: Care e cel mai înfricoşător sentiment incomod, pe care îl am? De ce anume îmi aduce aminte? La ce mă raportez în momentul apariţiei acestui sentiment? Creez vreun scenariu viitor vis-à-vis de aceste trăiri?

Puneţi cât mai multe întrebări şi caută să afli care dintre răspunsuri identifică cu exactitate ceea ce te deranjează. Da, e inconfortabil şi nu-ţi dă o senzaţie de împlinire (pe moment) dar, doar aşa e posibil să te împaci cu tot ceea ce reprezinţi.

Dacă răspunzi acestor întrebări şi cauţi să dai ochii cu fiecare „coşmar” al tău, vei vedea că, lucrurile care-ţi provocau cea mai mare spaimă, nu ţi se vor mai părea atât de înfricoşătoare. De obicei, sentimentele de care fugi, cele pe care le ascunzi sau cauţi să le înnăbuşi, sunt cele care te sperie cel mai mult.

O dată ce iei decizia de a înfrunta una câte una, fiecare dintre temerile tale, puterea lor asupra ta va scădea considerabil, ba chiar, la un moment dat, vei deveni aproape indiferent în prezenţa factorilor care, altădată îţi provocau fiori pe şira spinării.

Acesta ar fi unul dintre mari paşi spre stabilirea identităţii tale.

În ceea ce priveşte „iubirea de sine”, bineînţeles că, „a deveni iubitor de sine” nu înseamnă că, din momentul acesta, va fi nevoie să-i ignori pe toţi cei din jurul tău şi să dezvolţi un soi de narcisism numai al tău. Nu ai nevoie de asta pentru a fi complet.

Ideea principală a acestei căutări este aceea de aţi recâştiga şi consolida respectul şi stima faţă de tine

Stă în puterea ta să decizi dacă accepţi sau nu să descoperi că poţi fi preţios, unic şi de neînlocuit.

Surse:

“Darurile imperfecţiunii” –Brene Brown

“Lasă grijile, începe să trăieşti” - Dale Carnegie

  www.oanamuntean.ro

 

Un articol scris de:

Maria Șutac

Articole Similare

Ce sunt atacurile de panică și cum le depășim
Atacurile de panică sunt cele mai frecvente probleme cu care oamenii cu sau fără afecțiuni psihologice se confruntă.
Ce este anxietatea socială și cum o putem combate?
Persoanele care manifesta anxietate socială pot experimenta o calitate redusă a vieții și deficiențe semnificative în diferite domenii de funcționare, cum ar fi munca și relațiile interpersonale
Minciunile fac rău sufletului nostru
O serie de studii au demonstrat că, într-adevăr, minciunile afectează negativ mintea și corpul din următoarele motive.
Este relația ta în pericol din cauza pandemiei?
Îți amintești viața de dinainte de pandemie? Pentru multe cupluri lucrurile stăteau extrem de diferit atunci.
Fă lucrurile pe rând!
Mulți psihologi spun că, deși suntem capabili să facem mai multe deodată și ni se pare că în acest fel câștigăm timp, de fapt îl pierdem, iar eficiența noastră scade.
Social Media

Fii la curent cu noutățile, urmărește-ne:

Susține proiectele Asociației Respiro

Fii voluntar
Te așteptăm alături de noi dacă dorești să te implici împreună cu echipa Respiro într-unul din următoarele domenii: consiliere psihologică, redactare articole sau alte materiale educative, speaker evenimente, găzduire evenimente.
Trimite-ne CV-ul tău și o scrisoare de intenție pe adresa de e-mail: contact@respiro.ro!

Donează
Influențând viața unui om poți influența o lume!
Poți face diferența în viața unui tânăr! Prin contribuția ta vei face posibil accesul la servicii profesionale de consiliere psihologică și resurse pentru dezvoltarea socio-emoțională a tinerilor lipsiți de resurse financiare.
Susține activitatea Asociației Respiro făcând o donație în contul:
CIF: 33421979
IBAN: RO95BREL0002001722140100 Libra Bank

Apasă butonul donează și vei fi direcționat către operatorul de plată cu cardul. Îți mulțumim!