Puterea aprecierii

„Cel mai profund principiu al naturii umane e dorința de a fi apreciat.” William James Această dorință a importanței de sine l-a inspirat pe Dickens să își scrie romanele nemuritoare. Această dorință l-a inspirat pe Sir Christopher Wren să își conceapă simfoniile în piatră.

Această dorință l-a îndemnat pe Rockfeller să adune milioane de dolari pe care nu le-a cheltuit niciodată. Și aceeași dorință a motivat cea mai bogată familie din orașul tău să își construiască o casă mult mai mare decât avea nevoie.Dacă unii oameni sunt atât de înfometați după un sentiment al importanței încât recurg la nebunie pentru a și-l satisface, nu e greu să ne imaginăm ce miracole am putea înfăptui oferindu-le celor din jurul nostru o apreciere sinceră.

Conform unei povestiri amuzante, o fermieră, la sfârșitul unei zile de muncă grea, a așezat în fața bărbaților din familia ei o claie mare de fân. Iar când aceștia au întrebat-o indignați dacă nu cumva își pierduse mințile, ea a răspuns: „Vai, dar cum de ați observat? Am gătit pentru voi, oameni buni, în ultimii douăzeci de ani și în tot acest timp nu am auzit un sigur cuvât care să îmi dea de înțeles că nu mâncați pur și simplu fân.”

Acum câțiva ani, când a fost întreprins un studiu despre nevestele care își părăseau soții, s-a ajuns la concluzia că motivul principal pentru care acestea alegeau să plece de acasă a fost lipsa aprecierii. Sunt ferm convinsă că un studiu despre soții care își părăsesc nevestele ar ajunge la concluzii similare. Suntem obișnuiți în asemenea măsură cu partenerii de viață, încât ne dăm atât de rar sau chiar niciodată de înțeles că îi apreciem.

Urmând un program de dezvoltare personală, un grup de femei au cerut soțiilor lor să le scrie care sunt primele șase lucruri pe care ar putea să le schimbe pentru a deveni soții mai bune. Unul dintre soți a povestit mai târziu despre tentația de a întocmi acea listă. Din înțelepciune și din dragoste pentru soția lui a ales, totuși, să amâne scrierea ei până a doua zi.

Gândindu-se la defectele sale și la faptul că soția lui nu i le-a reproșat niciodată a ales o altă abordare. Așa că, în loc de lista cu cele șase defecte, acesta a trimis soției lui un buchet șase trandafiri. Seara, când a ajuns acasă, a întâlnit-o pe soția lui, care îl întâmpina cu lacrimi în ochi. La următoarea întâlnire în cadrul programului de dezvoltare personală, cesta s-a dovedit a fi cel mai frumos gest. Atunci, soțul a conștientizat puterea aprecierii.

Nu e nevoie de gesturi sau cuvinte mari. Nici măcar nu presupune un sacrificiu. Însă rezultatele aprecierii constante a celui de lângă noi sunt neașteptat de mari.

Articol scris de:

Sorina Ilie