Te-ai întrebat vreodată cine ești, de unde vii, ce faci aici? Care sunt lucrurile care te definesc? Cum ești perceput? Mai exact, care e identitatea ta? Povestea ta?
Dar te-ai întrebat ce înseamnă să îți rescrii povestea?
Adevărul este că povestea noastră este un proces continuu și cu fiecare secundă care trece, se schimbă. Povestea mea de azi este diferită, oarecum, de povestea mea de ieri. Azi, poate, mi-am atins ținta care ieri era doar o dorință.
Dar, ți s-a întamplat să stai în mijlocul proiectelor și deadline-urilor sau, de ce nu, în mijlocul unor decizii importante pe care trebuie să le iei și să nu știi ce să faci. Să nu știi ce vrei, cu adevărat de la viață, de la viitorul tău. Să încerci să descoperi cum poți merge mai departe și răspunsul să nu vină. Să încerci să îți găsești acel motiv care să te facă să mergi mai departe, să alegi ce e bine sau să îți arate măcar o direcție în care să te îndrepți.
Să te uiți înapoi, la tot parcursul tău până atunci, la povestea ta de viață, poate părea absurd, dar poate că tocmai această privire înspre trecutul tău este primul pas pe care trebuie să îl faci pentru a putea privi înainte.
Atunci când privim în trecutul nostru, la tot ceea ce am făcut până în acest moment, folosim aeeași zonă a creierului ca atunci când ne gândim la viitorul nostru. Kathleen McDermott, profesor în Știința psihologică și a creierului la Universitatea din Washington, a demonstrat că atunci când un om se gândește la viitorul lui, când își imaginează viața lui pentru următoarea perioadă de timp, centrele de procesare a memoriei se activează. Mai mult, oamenii care suferă de amnezie nu pot să își imagineze viitorul. Memoria este trecutul și viitorul nostru. Pentru a ști cine vrei să fii, trebuie să știi cine ai fost.
Dan McAdams, cercetător în storytelling și psiholog, explică legătura dintre poveștile noastre și identitatea narativă care se formează în urma acestora: „Poveștile pe care ni le construim pentru a da sens vieții noastre sunt bazate pe lupta pentru a împăca percepțiile noastre despre cine am fost, cine suntem și cum am putea fi (percepții pe care ni le facem singuri) cu cine am fost, suntem și am putea fi sub influența contextului social al familiei, comunității, locului de muncă, ținând cont de etnie, gen, religie, clasă socială, cultură”. Pe scurt: identitatea narativă pleacă de la premisa că suntem poveștile pe care ni le spunem și suntem obligați să creăm povești pentru a putea să ne înțelegem.
Există ceva intrinsec în încercarea de a explica, de a înțelege și de a ordona haosul din existența noastră. Poveștile pe care ni le spunem trebuie să le simțim ca fiind autentice pentru experiența personală, determinându-ne impulsul puternic de a lua toate acele trăiri în care ne-am simțit rușinați, în care am pierdut, am fost respinși și să le transformăm pentru a putea vedea în ele un mod prin care am devenit mai înțelepți. Ne-am dori să putem spune „Oarecum, mă bucur pentru această experiență pentru că m-a învățat încă ceva despre cum mi-ar plăcea să îmi trăiesc viața.”
Și revin la întrebarea de mai devreme: Ce înseamnă să îți rescrii povestea? Să ți-o re-povestești?
Ca toate poveștile bune, mijlocul propriei noastre povești include scene care dau sens narațiunii. Dar, ceea ce ne neliniștește este faptul că fiecare dintre noi este atât protagonistul, cât și naratorul poveștii în care nu avem nicio idee ce se va întâmpla în continuare.
Iar de cele mai multe ori, această incertitudine ne determină să încercăm să ne consolidăm povestea, temându-ne de schimbări majore care ar putea interveni și ne-ar da peste cap sensul poveștii. În minte ne revin momente când am lăsat schimbările să pătrundă în povestea noastră, iar uneori efectele lor au fost nefaste. De aceea, vrem să ne fixăm neeapărat așteptările și ceea ce ne dorim să atingem în viitor, pentru a fi siguri că nu vom mai fi afectați sau luați prin suprindere.
Poate că asta ne va liniști pentru moment, dar ne va împiedica să trăim viața într-un mod creativ. Ce vreau să spun prin a-ți trăi viața creativ? Lasă lucrurile să se întâmple, fără să mai fii speriat de ce s-ar putea întampla dacă...
Pentru că răsturnările de situație fac dintr-o narațiune o poveste grozavă, trebuie să fim creativi cu propria noastră poveste.
Poate că îmi vei spune că asta este descurajator. Cum adică să lași totul la voia întâmplării? Mai ales că unele evenimente din viață te pot arunca în niște situații fără ieșire? Se întâmplă peste tot în jurul nostru. Oamenii merg doar pentru o verificare periodică și se întorc cu diagnostic de cancer în fază terminală. Partenerul pune brusc capăt relației. Eșuăm chiar când succesul părea atât de aproape. Pierdem o persoană dragă într-un accident devastator. Toate aceste răsturnări de situație ne lasă lipsiți de orice vlagă sau dorință de a trăi, de a continua. Da, viața e îngrozitoare, uneori. Dar...
... e captivantă. La urma urmei, cui i-ar plăcea să citească o poveste care să nu îl surprindă deloc? Ai citi o carte până la final dacă totul este predictibil? Dacă nu trezește în tine niciun sentiment, nicio emoție cu privire la ce urmează? Și cum ar putea protagonistul poveștii să devină un erou la final, cineva care a devenit mai puternic, pentru că a avut curajul să înfrunte neprevăzutul și să găsească acele metode care să îl scoată din încurcături, dacă nu ar fi trecut prin situații limită?
Asta este ceea ce face rescrierea creativă a poveștii noastre. Nu înseamnă să revii asupra trecutului încercând să îl schimbi, înseamnă să te uiți la ce a fost și să accepți provocarea de a face diferit într-o situație asemănătoare. Chiar dacă s-ar putea să nu anticipăm transformările care pot interveni pe parcurs, ajungem să alegem cum să răspundem la aceste schimbări.
Iar aceasta creativitate necesară pentru rescrierea poveștii noastre de viață ne cere să întâmpinăm neprevăzutul cu deschidere, să tolerăm ambiguitatea și să privilegiem complexitatea peste simplitate.
Viața este un proces ce se desfășoară în timp, iar povestea care rezultă din ea așteaptă inovația noastră!
Bibliografie:
https://www.psychologytoday.com/articles/201605/rewrite-your-life
https://www.psychologytoday.com/blog/midlife-matters/201801/re-story-your-life
https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2012/jan/13/our-memories-tell-our-story
